Am studiat cu interes culegerea „România şi Uniunea Europeana post-Tratatul de la Lisabona”, în care am identificat practic toate aspectele pozitive şi negative ale impactului Tratatului de la Lisabona asupra statelor Uniunii Europene, în special România, precum şi reflecţii interesante despre statele din vecinătatea Uniunii. Culegerea reprezintă, de fapt, o analiză SWOT a perioadei post-Tratat şi a impactului Tratatului de la Lisabona asupra tuturor domeniilor etatice şi supra-naţionale.

Incontestabil, România apare într-o poziţie mai puţin favorabilă în cadrul Uniunii Europene decît acum cîţiva ani. La momentul aderării sale la UE în 2007, ţara era în plină dezvoltare, obiectivul său pe termen mediu fiind atunci recuperarea economică. În acelaşi an, România a lansat o iniţiativă diplomatică, cea numită „Sinergia Mării Negre”, care denota o nouă activizare pe scena internaţională; desigur, o „sinergie” nu înseamnă în fond nimic altceva, decît o sinteză a ceea ce exista deja, dar aceasta mai înseamnă şi afirmarea unei noi posturi, care-şi propunea după mai mult de un deceniu de a urma obiectul integrării în NATO şi în Uniunea Europeană.

„În circumstanţele actuale, este firesc să ne întrebăm – şi noi – în acelaşi timp cu observatorii străini: ce fel de stat român mai există?! De ce îi sunt pervertite destinele, cine şi când va deconta păcatele iresponsabilităţilor contemporane? Generaţiile tinere? Tinerii au alte aspiraţii şi, ca semn de protest, dar şi ca soluţii individuale, părăsesc ţara şi se îndreaptă spre cele patru zări! Vârstnicii? Ei au sentimentul perpetuu că au fost generaţii «de sacrificiu» şi nu vor decât sursa supravieţuirii ca persoane! Nu mai rămâne decât ca înşişi componenţii actualului sistem politic să aibă curajul răspunderii, chiar şi în ultimul ceas, pentru păcatele faţă de statul român şi cetăţenii lui”.

Federaţia Rusă şi Ucraina sunt pe cale să declanşeze un nou război al gazelor, care ar afecta direct ţările UE. Astfel, divergenţele dintre Rusia şi Ucraina relevă, încă o dată, intenţia Moscovei de a-şi menţine influenţa asupra aceastui teritoriu, ce reprezintă zona intereselor sale vitale. De fapt, “războiul gazelor” ruso-ucrainean, a devenit un fenomen recurent, care are la bază mai mult conotaţii politice decît economice. Totodată, acest conflict implică şi alţi actori din regiune, precum UE, Belarus şi Moldova tangenţial.

     Une fois n’est pas coutume, de nombreux articles sont consacrés à la Moldavie dans la presse internationale en ce début d’avril 2009, suite aux élections législatives du 5 avril qui ont annoncé en guise de premiers résultats la victoire du parti communiste (près de 50% des suffrages), loin devant une opposition divisée (parti libéral, parti libéral-démocrate et alliance notre Moldavie, respectivement 12%, 12% et 10% des voix).

      Uniunea Europeană încearcă din greu să limiteze prezenţa Gazpromului pe piaţa sa internă, însă experţii susţin că în 5-6 ani fiecare stat din Europa va trebui să coopereze cu gigantul rusesc. Va fi o necesitate pentru a nu rămîne fără gaz.

     După summit-ul NATO din Bucureşti, integritatea teritorială a Ucrainei a devenit principalul subiect al discuţiilor. Mă refer la unele pretenţii teritoriale în adresa acestui stat, pe de o parte ale Rusie, pe de altă parte declaraţiile recente ale României. Asemenea evoluţie a evenimnetelor era previzibilă din moment ce politica externă a Ucraienei s-a reorientat la 180 grade, adică spre Vest, odată cu venirea la putere a forţelor pro-occidentale. Insă, dacă cauza pretenţiilor Rusiei este cunoscută şi percepută într-o oarecare măsură corect, atunci cea a României consider că are un alt substrat decît cel vehiculat în mass-media.

      Il est évident que l’Ukraine, située au bord de la mer Noire, est incontestablement une zone de contrastes. En effet, elle constitue le théâtre de luttes d’influence tant à travers l’histoire qu’à présent. Ce pays pendant trois millénaires s’est trouvé dans le milieu d’une histoire troublée. Maintenant, deux parts du monde, c’est-à-dire la Russie et l’Occident, construisent leurs conceptions stratégiques, politiques et économiques dans cette région, tenant compte de l’espace adjacent  à la zone analysée. Le grand intérêt des grandes puissances dans la région s’explique par l’importance géopolitique, géostratégique, géoéconomique et géo-énergétique de l’espace, aussi par son puissance transfrontalière et de transit.

Ucraina si Georgia nu pot adera la Alianta Nord-Atlantica pana ce nu isi asigura securitatea energetica, crede Paul Gallis, expert in Congresul SUA. Securitatea energetica trebuie sa fie o chestiune controlata de piata economica, si nu de politicile unui stat, considera analistul american Paul Gallis. Expertul Congresului american arata ca extinderea si parteneriatele NATO in zona Marii Caspice au ca principala ratiune asigurarea securitatii energetice statelor europene. „Securitatea energetica este o tema de mare importanta pentru NATO si UE, fiind si unul dintre motivele extinderii si parteneriatelor pentru pace ale Aliantei cu state din regiunea caspica”, a declarat, joi seara, Paul Gallis, expert al Congresului american, in cadrul unei videoconferinte de presa organizata de Ambasada SUA la Bucuresti, arata NewsReport. Gallis admite ca extinderea Aliantei Nord-Atlantice catre aceasta zona aduce avantaje geo-politice atat statelor candidate, cat mai ales celor membre.

Comisarul pentru extindere europeana Olli Rehn a declarat ca Serbia va trebui sa ia o decizie foarte importanta la alegerile parlamentare, alegand intre viitorul european si riscul autoizolarii, relateaza Rador care citeaza agentia Tanjug.

Potrivit oficialului european, Uniunea Europeana este dedicata Serbiei, dar alegerea cheie tine de Serbia, care va fi nevoita sa aleaga intre viitorul european sau chiar sa se expuna riscului autoizolarii.

“Prima optiune insemna prosperitate pentru Serbia, in timp ce a doua optiune nu duce nicaieri”, a declarat comisarul european.