Insula Serpilor este subiectul unei dispute istorice intre România şi Ucraina. Miza este in primul rand strategica – accesul in apele teritoriale – dar si economica – posibilitatea explorarii si, eventual, exploatarii resurselor de hidrocarburi. In 2004, Bucurestiul a sesizat Curtea Internationala de Justitie de la Haga, iar un verdict este asteptat anul acesta. Intre timp, guvernatorul regiunii Odesa, Nikolai Serdiuk, a anuntat luni ca presedintii roman si ucrainean vor vizita Insula Serpilor la jumatatea lunii iunie, planurile vizitei fiind confirmate in proportie de 99,9%, asa cum informa presa de marti. Insa Administratia Prezidentiala neaga sec informatia: „Presedintele nu are in acest moment programata o astfel de vizita”, a aratat purtatorul de cuvant Valeriu Turcan.

Una dintre ţările cu importante rezerve de petrol şi gaze din lume, e vorba de Azerbaidjan, şi-a exprimat intenţia de a participa la realizarea proiectul Nabucco, proiect care se doreşte a fi o alternativă de aprovizionare cu gaze a ţărilor din Uniunea Europeană, ocolind Rusia. Intenţia a fost afirmată miercuri, la Bucureşti, după semnarea unui acord de colaborare în domeniul energetic între România şi Azerbaidjan.

Presa turca din ultimele zile a publicat mai multe reportaje despre vizita la Bucuresti a presedintelui turc Abdullah Gul, in care arata ca Romania incearca sa promoveze interesele Frantei pentru participarea la gazoductul Nabucco. Totodata, este subliniat faptul ca Bucurestiul ramine un suporter al intrarii Turciei in Uniunea Europeana. Presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy, i-a transmis inca o data presedintelui Abdullah Gul, prin intermediul presedintelui Romaniei, Traian Basescu, propunerea de participare a Frantei la constructia gazoductului Nabucco, relateaza Zaman, citat de Rador. Gul a afirmat ca problema va fi analizata, dar raspunsul nu a fost unul pozitiv.

Preşedintele Vladimir Putin şi premierul ungar, Ferenc Gyurczany au pus punct, ieri, la Kremlin, etapei pregătitoare a gazoductului South Stream, din Rusia în Europa prin Marea Neagră. Ungaria va crea o întreprindere mixta cu Gazprom pentru construirea segmentului sau de conductă. Dar proiectul ar putea întîmpina piedici. Problema este că porţiunea marină traversată de gazoduct trece prin zonele economice ale României şi Ucrainei, relaţiile Rusiei cu Bucureştiul şi Kievul fiind din nou marcate de tensiuni puternice.

După ce a refuzat accesul Gaz de France în cadrul proiectului Nabucco, Turcia a exprimat miercuri reţineri şi faţă de atragerea unui nou partener pentru construirea gazoductului ce îşi propune să fie o alternativă la livrarile ruseşti de energie. Turcia considera ca proiectul Nabucco reuneste destul de multe companii si ca nu este nevoie, in prezent, de discutii privind selectia celui de-al saptelea partener, potrivit directorului companiei turce de stat Botas, Saltuk Duzyol.

Este probabil ca summit-ul NATO din 2 – 4 aprilie curent de la Bucureşti să contribuie la o evoluţie pozitivă a securităţii regionale, europene şi transatlantice. Însă, făcând referinţă la relaţia tensionată Rusia – Occident, este destul de dificil de a anticipa dacă istoria va consemna momentul drept unul fericit sau mai degrabă – de rău augur. Este oportun de menţionat că în timpul întrunirii din România pe lângă problemele generale, ce ţin de evoluţia politicilor NATO, de ralaţia NATO – Rusia, de problema securităţii, reuniunea va fi marcată, mai curând, de negocierile bilaterale între participanţi.

Prin proiectul South Stream, Moscova treptat capătă superioritate asupra Occidentului în lupta (geo)energetică, care are un substrat geoeconomic, chiar şi geopolitic si geostrategic în regiunea Mării Negre şi Balcanice. Despre aceasta ne vorbeşte înaintarea negocierilor privind demararea a două priecte energetice de o anvergura destul de imoprtantă în strategia energetică, este vorba de „South Stream” si „Prikaspiiskii” (acord semnat între Federaţia Rusă, Kazahstan, şi Turkmenistan, care va avea capacitatea de 20 mlrd m3 gaz/an), care, de fapt, se completează reciproc (gazul de Asia Centrală importat de Gazprom este destinat pentru piaţa europeană).

Situaţia încordată din Balcani reprezintă un atu pentru gigantul energetic rus, Gazprom, pentru a-şi lărgi sfera de influienţă, dar şi pentru guvernul de la Moscova pentru a scoate nişte avantaje politice şi economice în zonă. Nucleul conflictologic balcanic îl constituie Kosovo, dar şi cel transnistrean, într-o oarecare măsură, care îi determină pe ruşi să foloseasca arma energetică. Penetrarea Gazpromului pe piaţa energetică în ţările din Balcani reprezintă o tactică ordinară a Moscovei pentru influienţarea situaţiei geopolitice din spaţiul respectiv în favoarea sa.