Situaţia energetică încordată dintre Rusia şi Ucraina reprezintă nişte semnale evidente atît pentru occidentali, cît şi pentru ucraineni. Printre altele Kremlinul a întreprins acest pas, adică sistarea cu 50% a volumului de gaz destinat Ucrainei (în virtutea unor pronosticuri viciverse ale specialiştilor ale ambelor părţi) nu întîmplător. Politica dură a Gazpromului, cu-n impact negativ atît asupra Kievului, cît şi asupra Bruxelului, are tangenţă cu apropierea summit-ului NATO din aprilie curent. Rusia dă de înţeles că nu o să accepte niciodată apropierea structurilor militare panoccidentale în imediata vecinătate şi pentru prevenirea unei astfel de conjuncturi este capabilă să acţioneze în modul cel mai drastic.

Preşedintele Vladimir Putin şi premierul ungar, Ferenc Gyurczany au pus punct, ieri, la Kremlin, etapei pregătitoare a gazoductului South Stream, din Rusia în Europa prin Marea Neagră. Ungaria va crea o întreprindere mixta cu Gazprom pentru construirea segmentului sau de conductă. Dar proiectul ar putea întîmpina piedici. Problema este că porţiunea marină traversată de gazoduct trece prin zonele economice ale României şi Ucrainei, relaţiile Rusiei cu Bucureştiul şi Kievul fiind din nou marcate de tensiuni puternice.

Totuşi, Turkmenistanul a anunţat majorarea preţului la gaz pentru Gazprom cu 30%. Anume acest fapt va consitui un argument forte pentru Rusia în ceea ce priveşte mărirea preţului la gaz pentru export. În acest caz putem prezice o situaţie încordată între Gazprom şi ţările exportatoare din spaţiul CSI, mai cu seamă pentru Ucraina, Bielorusia şi Republica Moldova, care depind practic 100% de gazul rusesc. Însă, este bine de menţionat strategia Gazpromului, care constă în stabilirea aceluiaşi preţ pentru toţi contribuabilii, adica Europa pe de o parte şi CSI pe de altă parte. Demult este înţeles faptul că s-a terminat sponsorizarea ţărilor CSI din parte Moscovei şi că se tinde spre stabilirea preţului de piaţă pentru toţi actorii.