Această relaxare se datorează şi faptului că vara consumul de gaze este redus, iar Guvernul moldovean anunţă o reducere substanţială a preţului la gazele naturale importate, de la 332,6 de dolari pentru o mie de metri cubi până la 249,44 de dolari din luna iulie, notează buletinul analitic Imedia.

La începutul lunii ianuarie 2009, când concernul rus Gazprom a sistat livrarea de gaze către Europa în condiţiile unui “război al gazelor” între Moscova şi Kiev, subiectul securităţii energetice a Republicii Moldova era actual, iar demnitarii vorbeau chiar despre o revizuire a actualei scheme de livrări energetice. Pe lângă restricţiile consumului industrial, atunci au fost afectate încălzirea locuinţelor şi furnizarea de apă caldă.

Experţii notează însă că o diversificare a surselor energetice, atât de gaze, cât şi de electricitate va deveni la un moment dat iminentă, în condiţiile în care în prezent Republica Moldova depinde sută la sută de livrările de gaz rusesc, iar importurile de energie electrică acoperă peste 60% din necesităţi.

Expertul Alexandru Baltag, unul dintre autorii studiului „Securitatea energetică a Republicii Moldova: alternative viabile”, elaborat de Institutul pentru democraţie şi iniţiative sociale Viitorul de la Chişinău, spune că animozităţile care apar periodic între Chişinău şi Gazprom din cauza unor datorii istorice sau a datoriilor regiunii transnistrene pun în pericol asigurarea cu gaze a Republicii Moldova.

“În ultimii zece ani, livrarea de gaze a fost sistată în două rânduri. Implicarea în proiectul Nabucco corespunde obiectivului Strategiei energetice a Republicii Moldova până în anul 2020, care vizează diversificarea alternativelor de aprovizionare cu gaze, inclusiv din Asia Mijlocie şi Orientul Apropiat”, declară Alexandru Baltag.

Însă, dacă la început, când se anunţa că gazoductul va trece prin Dobrogea (România), părea a fi posibilă conectarea Republicii Moldova la conductă, după ce proiectul a fost modificat astfel că aceasta va trece la 700 kilometri de hotarele Republicii Moldova, expertul spune că „şansele obţinerii alternativei la gazul rusesc sunt minime”. În plus, nu există interconexiuni între sistemele de conducte ale Republicii Moldova şi ale României.

Unii experţi în energie pun la îndoială şansa Republicii Moldova de a participa la proiectul Nabucco în condiţiile în care aceasta nu are resurse financiare pentru acoperirea acestor cheltuieli, care se ridică la sute de milioane de dolari. Aceştia spun că “mai rentabil ar fi aderarea la proiectul White Stream, care presupune construirea unei conducte-ramificaţii a conductei Baku-Tbilisi-Erzurum şi ar putea transporta gaz azer prin Georgia către România, Ucraina şi alte ţări ale Europei Centrale”. De aceeaşi părere sunt şi autorii studiului „Securitatea energetică a Republicii Moldova: alternative viabile”. Un argument în favoarea acestei opinii ar fi şi existenţa interconexiunilor între sistemele de conducte moldoveneşti şi cele ucrainene. Rămâne de văzut dacă proiectul va fi până la urmă realizat şi dacă Chişinăul va participa la acesta, întrucât autorităţile moldovene nu au anunţat, deocamdată, nici măcar despre intenţia de a o face. Costurile mari ar face deocamdată imposibilă participarea Republicii Moldova la cele două proiecte – fie el Nabucco sau White Stream.

În ianuarie, după ce Rusia sistase livrările de gaze către Europa, ministrul adjunct al economiei şi comerţului de atunci, Tudor Copaci, declara că dependenţa de sută la sută a Republicii Moldova de gazele ruseşti determină Chişinăul să-şi diversifice sursele de livrare a combustibilului. „Vom încerca să obţinem ca ţara să fie inclusă în proiectul de gazoduct Nabucco, care va trece pe teritoriul României, ocolind Ucraina şi Rusia”, mai declara demnitarul.

Şi ministrul de externe moldovean, Andrei Stratan, şi-a exprimat speranţa în cadrul unei întâlniri cu omologul său român la Chişinău că „UE nu va uita de Republica Moldova atunci când va dezvolta proiecte pentru asigurarea securităţii energetice, cum este Nabucco”.

Faptul ca Republica Moldova se învecinează cu România îi permite să spere că va fi inclusă în noul proiect, iar la ora actuală Chişinăul mizează pe sprijinul Bucureştiului în această problemă, nota publicaţia moscovită Nezavisimaia Gazeta.

Preşedintele Vladimir Voronin a ezitat însă să-şi exprime sprijinul deschis pentru Nabucco. “Oportunitatea conectării Republicii Moldova la gazoductul Nabuссo trebuie studiată, pentru că încă nu se ştie cine şi în ce proporţie va asigura cu gaze acest Nabuссo”, a declarat şeful statului atunci. “Republica Moldova nu e departe. Suntem la o distanţă de 260 de kilometri de Nabucco. Dar noi nu putem schimba vrabia din mână cu privighetoarea din copac sau de pe gard, să fim serioşi. Noi, dimpotrivă, trebuie să facem ordine în reţelele interne de gaze, să continuăm gazificarea ţării. Avem acord pe cinci ani cu Gazpromul de livrare a gazelor şi trebuie să lucrăm cu Gazpromul pe toate aceste dimensiuni – să terminam gazificarea şi să asigurăm o continuitate a livrărilor de gaze. Aceste lucruri trebuie făcute cu Gazpromul, până vom ajunge să avem Nabucco. Pentru că nu numai noi suntem îngrijoraţi de această criză, dar toată Europa e pusă în gardă şi cred că vor fi elaborate şi alte proiecte pe lângă cel despre care discutăm acum”, declara Voronin.

NewsIn

     Acestea sunt principalele concluzii ale studiului IDIS „Securitatea energetică a Republicii Moldova: alternative viabile”, prezentat publicului la 25 iunie, 2009.

      Autorii studiului constată că, în urma cedărilor nejustificate de patrimoniu, industria gazului RM este dependentă de voinţa unui factor extern, Gazprom: „Patrimoniul energetic autohton a fost înstrăinat într-o manieră ilegală şi netransparentă, deoarece s-a produs printr-o estimare preliminară şi aproximativă a patrimoniului Republicii Moldova, fără a se efectua vreo evaluare reală. Lipsesc actele de estimare a bunurilor materiale ale societăţilor pe acţiuni teritoriale. Ne pune în gardă costul patrimoniului cedat de-a lungul timpului, care depăşeşte volumul datoriilor la etapele respective, ceea ce ne face să credem că datoriile au fost artificial umflate.”, afirmă Alexandru Baltag, unul din autorii studiului. Baltag subliniază că, în condiţiile în care s-au înstrăinat proprietăţile statului nostru în favoarea altui stat, adică a Rusiei, puterea de negociere a RM în ceea ce priveşte preţul gazului natural ş al tranzitului său este foarte limitată.

      Decizia autorităţilor de a importa energie electrică de la centrala electrică de la Cuciurgan, aflată la rândul ei sub control rusesc, este una politică, este de părere Alexandru Baltag: „RM a respins propunerea Ucrainei să cumpere curent electric la un preţ cu aproape 10% mai mic decât cel oferit de Centrala electrică de la Cuciurgan. Am fi foarte interesaţi să aflăm motivele acestei hotărâri aparent iraţionale. Presupunem că în spatele acestei decizii sunt interese politice şi financiare, sau că autorităţile se aşteaptă la o scădere a preţului la gaz şi/sau a energiei electrice după finalizarea crizei economice.”

      În baza analizei Strategiilor energetice ale Republicii Moldova (din 1997, 2000 şi 2007), autorii studiului conchid că autorităţile moldoveneşti nu dispun azi de o viziune strategică clară asupra asigurării securităţii energetice a ţării, pe termen lung: „Prevederile primelor două strategii nu au fost realizate în termeni stabiliţi. Mai mult, aceşti termeni, în mare parte, sunt mereu amânaţi, din cauza lipsei de acoperire financiară. Autorităţile trebuie să depună mai multe eforturi pentru a atrage şi valorifica potenţialele investiţii în sectorul energetic”, explică Alexandru Baltag.

      Aderarea la Tratatul Comunităţii Energetice ar presupune o serie beneficii, şi anume: investiţii, acces la piaţa energetică europeană, intensificarea cooperării cu statele din Sud-estul Europei, punctează unul din autorii studiului, Dorina Baltag: „Asta ar spori substanţial gradul de securitate energetică şi ar minimiza riscurile unei eventuale crize energetice, care paralizează atât activitatea agenţilor economici, cât şi a cetăţenilor de rând”. Dorina Baltag constată că angajamentele asumate pe dimensiunea energetică a Planului Individual de Acţiuni RM-UE nu a fost îndeplinite în totalitate: „PAUEM a expirat deja, dar prevederile acestui document rămân a fi imboldul principal  pentru procesul de ajustare a sectorului energetic la exigenţele europene”.

      Autorii analizează alternativele la gazul rusesc, precum şi posibilităţile de a diversifica sursele energetice. Dorina Baltag ilustrează că opţiunile care ar ocoli furnizorul rus sunt limitate: „Una ar fi implicarea în proiectul panoccidental Nabucco, iar alta – accesul direct la gazele naturale din Asia Centrală. Prima variantă nu a fost studiată îndeajuns de către autorităţi, care s-au limitat la declaraţi. Ce-a de-a doua alternativă reclamă negocieri cu Federaţia Rusă, în vederea tranzitării gazului. Deşi autorităţile admit această posibilitate, nu întreprind nimic în acest sens. Pentru aceasta, e nevoie de voinţă politică a elitelor moldoveneşti şi de putere de negociere cu autorităţile ruseşti”.

      Participarea la construcţia Centralei Nucleare de la Cernavodă i-ar putea asigura Moldovei, în câţiva ani, „întregul necesar de energie electrică şi nu ar mai face-o să depindă de livrările din Rusia sau Ucraina”, susţine Alexandru Baltag. Relaţiile bilaterale tensionate şi investiţiile iniţiale mari împiedică exploatarea acestei oportunităţi. Tot Baltag afirmă însă că „aceste investiţii vor fi recuperate ulterior printr-un preţ mai mic şi stabilitate de aprovizionare cu energie electrică”.

      Pentru a diversifica coşul energetic şi a reduce dependenţa de gazul natural, RM trebuie să-şi valorifice potenţialul resurselor regenerabile, afirmă Dorina Baltag: „Pe teritoriul republicii există destule zone cu vânturi favorabile pentru funcţionarea eficientă a instalaţiilor eoliene şi solare; în Moldova sunt posibilităţi şi oportunităţi de a spori esenţial transformarea biomasei în energie, însă, fără o finanţare suplimentară, nu este posibil să se înregistreze progrese în acest sens”.

      Studiul „Securitatea energetică a Republicii Moldova: alternative viabile” conţine recomandări de asigurare a securităţii energetice. Autorităţile ar trebui să reevalueze şi să delimiteze clar datoriile acumulate de Moldova (malul drept al Nistrului) de cele ale regiunii transnistrene faţă de Gazprom. De asemenea, este necesară reevaluarea proprietăţilor deţinute de acţionarii S.A. „Moldovagaz” şi renegocierea acordurilor încheiate în sfera industriei gazului prin utilizarea doar a instrumentelor legal-economice. Republica Moldova trebuie să deţină controlul asupra propriei politici energetice şi să renunţe la conotaţiile politice la luarea deciziilor care afectează securitatea sa. Este nevoie de studii de fezabilitate a alternativelor existente şi de atragerea investiţilor străine în sectorul energetic.

IDIS “Viitorul”

Studiul integral îl găsiţi pe pagina web IDIS “Viitorul”:

http://www.viitorul.org/public/2118/ro/STUDIU_ENERGETICA.pdf

„Nu se poate sa fim in pozitia in care rusii sau oricine altcineva sa fie capabili sa intrerupa furnizarea de energie, provocand o criza ce poate afecta securitatea Aliantei”, a conchis acesta. Gallis a aparat si proiectul Nabucco, despre care a spus ca poate fi realizat in paralel cu gazoductele rusesti. „Exista destul gaz in regiunea caspica pentru a umple atat conductele rusesti, cat si Nabucco”, a explicat el.

Întrebat care ar trebui să fie rolul NATO în asigurarea securităţii energetice a Europei, Gallis a declarat că deocamdată se aşteaptă o decizie clară a Uniunii Europene în acest sens. „Abia după aceea rolul NATIO va fi mai clar”, citeaza Adevarul.

“În acest moment, nu este o problemă militară, dar am menţionat deja rolul întăririi relaţiilor cu statele din Asia Centrală, pentru a asigura mai multă securitate statelor de tranzit şi de origine pentru petrol şi gaze naturale”, a explicat Gallis. Spre deosebire de anumiţi analişti de la Washington, printre care şi Henry Kissinger, Gallis nu crede că Tratatul Lisabona va afecta relaţiile transatlantice. „Cred că o Politică Externă şi de Securitate Comună europeană este atât în beneficiul SUA, cât şi al UE”, a explicat acesta.

Privind Summitul NATO de la Bucureşti, Paul Gallis susţine că in România se va „discuta” doar despre scutul antirachetă, însă crede că nu se va lua nici o decizie. „Situaţia va fi clarificată la nivel de experţi, cu altă ocazie”, a explicat el. Totodată, el recunoaşte faptul că în NATO există disensiuni în privinţa modului în care sunt desfăşurate trupele în Afganistan. „Problema apare la statele care pot face mai mult, însă nu fac”, susţine acesta.

Totodata Gallis a explicat şi motivele pentru care state ca Ucraina sau Georgia nu pot adera la NATO în viitorul apropiat. „Când vorbim de Planul de Acţiune în vederea aderării la NATO, pentru Georgia şi Ucraina, poate că ar trebui ca mai întâi să rezolvăm problema de securitate energetică pentru aceste ţări”, a spus Gallis. Un alt element care barează pentru moment drumul Georgiei şi Ucrainei către NATO este faptul că majoritatea statelor europene importante se opun. „Câteva ţări precum Franţa şi Germania au dat semnale publice că nu sunt de părere că Ucraina şi Georgia sunt pregătite pentru MAP”, explică el.

Conform BBC ministrul industriei şi energeticii din Republica Azerbaidjan, Natig Aliyev, a declarat miercuri la Bucureşti că ţara sa este dispusă să susţină şi să participe la realizarea celor două proiecte energetice importante la care România este parte.E vorba de Nabucco şi Constanţa – Trieste, două proiecte care se doresc a fi o alternativă la sursele ruseşti de aprovizionare cu gaze ale Uniunii Europene.

“Prioritatea Azerbaidjanului” – a spus ministrul industriei din această ţară – “este de a deveni un actor important în furnizarea de gaze către Europa.”

“Din acest punct de vedere, Nabucco este important pentru noi, mai ales că, în ultima perioadă, am crescut capacitatea de extracţie şi de producţie”, notează BBC.

De partea cealaltă, secretarul de stat în ministerul economiei şi finanţelor, Viorel Palaşcă, a exprimat sprijinul României, ca membru al consorţiului Nabucco, pentru Azerbaidjan. “Am dori ca România să suţină direct Azerbaidjanidjeanul să facă parte din aceste proiecte, să poată investi în ele. Credem că acest lucru reprezintă o garanţie în plus în realizarea acestor proiecte”, a spus Viorel Palaşcă.

Proiectul Nabucco

România este, aşadar, membru al consorţiului Nabucco, alături de alte 5 state: Bulgaria, Turcia, Ungaria, Germania şi Austria. Proiectul Nabucco, în valoare de 5 miliarde de euro, ar urma să aducă gaz din Orientul Mijlociu şi Zona Caspică, iar lucrările sunt programate să înceapă în 2010.Recent şi Franţa şi-a exprimat intenţia de a se alătura acestui proiect.

Numai că, spre deosebire de Franţa, Azerbaidjanul are avantajul accesului la imensele rezerve de petrol din zona Mării Caspice, pe al cărui mai estic este situat.

Agenţia Energetică Internaţională estimează că rezervele de petrol şi gaze din Marea Caspică ar reprezenta 20% din cele mondiale. Rezervele confirmate, însă, pentru Azerbaidjan şi Kazahstan – principalii rivali ai Rusiei la exportul de petrol – ar fi de 15 miliarde de tone, cu posibilităţi de creştere semnificativă în următorii ani.

Proiectul Nabucco bate, însă pasul pe loc, din 2002, de când a fost lansat de Uniunea Europeană, care a finanţat, de altfel, studiul de fezabilitate. Între timp, însă, a prins contur un alt proiect. E vorba de proiectul rusesc South Stream, considerat un concurent al Nabucco. Proiectul ocoleşte, însă, România. Porneşte pe ţărmul rusesc al Mării Negre, trece prin Bulgaria iar de acolo se ramifică în nord prin Serbia şi Ungaria şi în sud prin Grecia spre Italia.

In cadrul intalnirii dintre presedintii Gul si Basescu, pe langa problemele legate de dezvoltarea relatiilor dintre cele doua tari, a fost discutat si proiectul Nabucco, care a fost gandit pentru transportul gazului natural catre tarile Uniunii Europene, prin Turcia.

Presedintele Romaniei a facut lobby pentru participarea la proiectul Nabucco, conceput ca o alternativa la livrarile de gaze naturale din Rusia si sprijinit de SUA si Uniunea Europeana, si a companiei Gaz de France. Un oficial a atras atentia ca subiectul s-a aflat si pe agenda vizitei presedintelui Sarkozy la Bucuresti, de acum o luna, si a afirmat: “Pentru ca stia de relatiile apropiate dintre Turcia si Romania, liderul francez face lobby prin intermediul acesteia. Este o situatie des intalnita in proiectele energetice importante”.

Abdullah Gul nu a dat un raspuns “pozitiv” interlocutorului roman in problema Frantei; a declarat ca Turcia nu are prejudecati privind aceasta problema si ca subiectul va fi analizat. Dar, in declaratia sa de luna trecuta, ministrul energiei si resurselor naturale, Hilmi Guler, a expus in mod clar pozitia Turciei si a precizat ca Gaz de France nu va participa la proiect ca fiind al saptelea partener, deoarece Franta a adoptat legea privind incriminarea negarii genocidului armean. Ankara se pronunta pentru participarea companiei germane RWE.

Pe de alta parte, conform publicatiei Turkiye, Traian Basescu a spus ca Romania sustine candidatura Turciei de aderare la UE constant si fara ezitare. El a promis sa faciliteze procedurile de acordare a vizelor pentru oamenii de afaceri turci si a spus ca saluta participarea franceza la proiectul gazoductului Nabucco. Ulterior, presedintele Gul a vizitat Parlamentul Romaniei, monumentul Ataturk si cimitirul soldatilor turci. Gul a rostit un discurs in cadrul Forumului de Afaceri Turco-Roman.

HotNews

Ca urmare, scrie cotidianul Kommersant, Kiev ar putea intarzia realizarea proiectului pentru a primi un nou instrument de presiune asupra Moscovei si a negocierilor vizand livrarile de gaze naturale.

La ceremonia de semnare a documentelor aferente cu Ungaria, presedintele Putin a subliniat ca, spre deosebire de proiectul european concurent Nabucco, pentru South Sream gaze se vor gasi cu siguranta.

„Este evident ca proiectul nostru are toate sansele de deveni realitate, dar, ce este cel mai important – are asigurate sursele de alimentare”, a spus Putin, incercand insistent sa-l convinga pe oasptele ungar ca Nabucco, la care Budapesta participa in mod egal, trebuie dat uitarii.

Gyurczany a raspuns ca, dimpotriva, Ungaria ar dori sa vada in problemele privind transportul de resurse energetice „mai multe elemente de concurenta”, pentru ca „ceea ce se intampla acum in domeniul energetic al Europei – este mai degraba o colaborarea multilaterala, decat o piata”.

Premierul maghiar a recunoscut ca Rusia s-a dovedit mai rapida „decat acea forma de colaborare care se numeste Nabucco”. Expertii atrag insa atentia ca sprijinul tarilor tranzitoare nu garanteaza construirea conductei.

In opinia lor, Gazprom repeta greseala comisa in cazul North Stream, crede directorul East European Gas Analysis, Mihail Korcenkin. Mai intai, monopolul rusesc – Gazprom – incheie acorduri cu importatorii si face toate anununturile necesare si abia dupa aceea depune cerere pentru lucrari in zona economica a unei tari de tranzit „suparata”.

Aproape tot traseul South Stream este dispus in perimetrul platoului continental al Ucrainei, o parte trecand pe platoul romanesc. Ministrul adjunct al Economiei, Anatoli Ianovski, a confirmat pentru Kommersant faptul ca pentru realizarea South Stream este nevoie de aprobarea Ucrainei si Romaniei.

In acest sens, se va efectua o expertiza ecologica, care trebuie convenita cu guvernele tarilor ale caror zone economice sunt traversate de conducta. O obligatiune stipulata de Conventia ONU pentru drept marin, articolul 79. Iar dupa cum aminteste Grigori Vilcek, adjunct al presedintelui societatii Peter Gas, care executa expertiza ecologica pentru NordthStream, „in mările Neagră şi Baltica nu exista ape neutre”.

Este adevarat, precizeaza expertul, „nimeni nu poate interzice construirea conductei”, dar este nevoie de acordul tuturor acestor tari pentru traseul ales si pentru expertiza ecologica. Însă Ucraina ar putea împiedica realizarea proiectului South Stream Citeşte în continuare

HotNews

Totusi, Turcia nu exclude complet selectarea unui nou partener in cadrul Nabucco. “Este bineinteles posibil, daca toti partenerii sunt de acord ca un al saptelea partener va conduce la o consolidare a proiectului, dar trebuie sa luam aceasta decizie impreuna”, a afirmat Saltuk Duzyol, citat de Reuters. Oficialul turc, care cerut totodata Uniunii Europeane sa se implice mai mult in proiectul Nabucco.

“Cred ca am avut un inceput foarte bun. Este prea devreme pentru a vorbi despre al saptelea partener. Tocmai am selectat al saselea participant. O structura cu sase parteneri este destul de aglomerata in ceea ce priveste managementul”, a mai spus Duzyol.

Proiectul Nabucco a fost demarat de cinci companii de profil: OMV (Austria), MOL (Ungaria), Botas (Turcia), Bulgargaz (Bulgaria), Transgaz (Romania). Recent, consortiul Nabucco a dobindit un al saselea partener prin includerea RWE (Germania).

Nabucco este un proiect de 4,6 miliarde euro care vizeaza transportul de gaze naturale din zona Marii Caspice catre Europa prin Turcia, Bulgaria, Romania, Ungaria si Austria. Conducta ar urma sa aiba o lungime de 3.300 de kilometri si sa transporte circa 31 miliarde metri cubi de gaze naturale anual. Gazoductul ar putea deveni operational in 2012. Decizia finala asupra constructiei conductei Nabucco ar trebui luata in acest an. in acest caz, constructia ar incepe in 2008/2009, iar primul transport de gaze ar putea avea loc in 2012.

Principala problema care ramine de rezolvat este gasirea furnizorilor de gaze naturale, din zona Asiei Centrale. “Obiectivul prioritar este sa obtinem gazele naturale, ce ar putea alimenta conducta cit mai curind posibil”, a afirmat Duzyol, referindu-se la Azerbaijan. “Totusi, dependenta de Azerbaijan nu va fi “fezabila”, iar Turcia intentioneaza sa implice si alte state in proiect. “Irakul are un potential important aici. Ar trebui sa fie sustinut,” a afirmat el, adaugind totodata ca Turcia nu are nici o problema in privinta folosirii gazelor naturale provenite din Rusia.

HotNews

Cât priveşte ultima – extinderea NATO spre Est – mai mult ca probabil va fi atinsă şi-n discuţia dintre Putin şi Băsescu, având ca şi punct de plecare cazul Republicii Moldova şi al conflictului transnistrean. În acestă ordine de idei, este bine de remarcat că Băsescu deseori, pe alocuri insistent, accentua necesitatea prezenţei actualului lider rus la Bucureşti, Vladimir Putin. Acest fapt se explică prin dorinţa Bucureştiului de a relansa dialogul cu Moscova, care a avut de suferit de pe urma lipsei de contacte, precum şi de a debloca teme importante, cum ar fi preţul gazului, reglarea problemei tezaurului, etc, dar nu şi-n ultimul rând relaţiile moldo-române. Cât priveşte prima şi ultima, aici dialogul dintre Băsescu şi Putin ar putea fi destul de interesant, dar, totodată, şi de o importanţă majoră pentru Moldova, în special privind conflictul transnistrian.

Dacă e să recapitulăm puţin, atunci observăm că ultimele întâlniri ale lui Voronin cu Putin din ianuarie şi februarie curent, pe fundalul unor disensiuni aprige între Chişinău şi Bucureşti, a contribuit la decorarea preşedintelui Moldovei cu Ordinul Bisericii Ortodoxe Ruse. Pe de altă parte, atât în presa moldovenească, cât şi în cea internaţională, s-a vehiculat zvonul că una din condiţiile Rusiei pentru Republica Moldova privind rezolvarea situaţiei din stânga Nistrului ar fi cimentarea neutralităţii ţării noastre, inclusiv şi prin intermediul unui acord internaţional, care ar constitui o garanţie pentru Kremlin a non-aderării Moldovei la NATO.

Anume acest aspect ar putea fi abordat în dialogul dintre Băsescu şi Putin, avându-se ca referinţă Moldova. În context, am putea face următoarele presupoziţii: Federaţia Rusă să înainteze o precondiţie Bucureştiului, care să constea în recunoaşterea şi susţinerea neutralităţii RM, precum şi garantarea ei atât în sânul UE, cât şi în NATO, iar pe de altă parte, Moscova contribuie la ameliorarea relaţiilor bilaterale pe segmentul energetic şi să influenţeze la normalizarea relaţiilor diplomatice dintre Bucureşti şi Chişinău, care reprezintă, dealtfel, o sarcină prioritară conform ultimelor declaraţii ale conducerii româneşti (la moment putem face referire la o eventuală semnare a unui document discutat în cadrul conferinţei OCEMN din 14 februarie 2008 ce va duce la reglarea relaţiile moldo-române). Tot în acest context, Putin ar putea insista aspura debarasării ideii unioniste a lui Băsescu pentru o eventuale „permisiune” de aderare a RM la UE din partea Rusiei.

Fac o mică paranteză privind segmentul energetic. În ultimul timp, România tot mai mult insistă la prelungirea construcţiei gazoductului Nabucco, care ar duce la o mai mică dependenţă energetică faţă de Rusia. Interesant este faptul că, recent, Gazpromul a devenit interesat în ceea ce priveşte implicarea sa în proiectul respectiv, logica fiind prevenirea contactului direct dintre Occident şi Asia Centrală, dar şi o eventuală unire în Balcani a Nabucco cu South Stream (care, de facto, este un proiect preponderent rus). În astfel de condiţii, participarea Gazpromului în proiectul energetic occidental este probabilă, dacă facem referinţe la regulile concurenţei economice, unul dintre punctele importante ale politicii economice a UE, dar şi la autoritatea holdingului rusesc pe piaţa energetică. Ca urmare acestui scenariu, interdependenţa dintre Bucureşti şi Moscova în domeniul energetic, într-o oarecare măsură, ar putea rămâne neschimbată.

Continuând la subiect, putem presupune că atingerea unei astfel de înţelegeri dintre Băsescu şi Putin ar putea influenţa pozitiv derularea negocierile de reglementare a conflictului transnistrean şi facilitarea accederii Republicii Moldova în Uniunea Europeană ca şi un stat integru şi cu un oarecare „consimţământ” din partea Rusiei.

În final, vreau să mai subliniez o dată, că scenariul de sus reprezintă doar o presupoziţie, care are la bază evoluţia ultimelor evenimente şi următoarele consideraţiuni, precum:
1. interesele naţionale ale unui stat şi priorităţile în politica sa externă, în cazul dat ale României în problema energetică şi ale Rusiei în ceea ce priveşte prevenirea staţionării unor baze militare pe teritoriul RM,
2. eventualele presiuni din partea Bruxelului asupra Bucureştiului, pentru a avea în vecinătatea de est o zonă stabilă, care în viitor ar putea face parte din marea familie europeană (dacă facem referinţă la aceea că personal ministrul Afacerilor Externe al României, Adrian Cioroianu, a recunoscut că “unii parteneri din UE” nu privesc cu ochi buni practica acordării cetăţeniei române moldovenilor).

Aldminteri, în astfel de condiţii, RM s-ar putea regăsi în situaţia Austriei, de exemplu (comparaţia nu este luată întâmplător), care este un stat neutru şi nu este membru al NATO, dar al UE, pe de o parte, însă, pe de altă parte, la moment, nu se poate de comparat situaţia geopolitică şi geostrategică a acestor două regiuni. Într-o ultimă instanţă, timpul ne va da răspuns la toate întrebarile şi ne va arăta dacă prezentul scenariu va evalua în maniera respectivă.

P.S.: Rog ca conform presupoziţiei de sus să nu să se perceapă că sunt un adept al neutralităţii Republicii Moldova, personal sunt pentru aderare în structurile euro-atlantice.

Alexandru Baltag

Dacă e să luăm primul efect, prin South Stream se are ca obiectiv „imormântarea” proiectului alternativ al UE (un rol important îl joacă şi SUA), Nabucco, astfel, preîntâmpinind contactul direct a europenilor cu zona caspică si determinând dependenţa energetică a acestora faţă de ruşi. Demararea proiectului rus prin Marea Neagră duce la existenţa a două proiecte destul de costisitoare în aceeaşi regiune, ceea ce determină o nerentabilitate economică a Nabucco pentru UE. În general, Nabucco este concentrat asupra resurselor energetice din Azerbaidjan, Iran şi Asia Centrală. Pe de o parte, resursele energetice azere sunt insuficiente, doar 8 mlrd m3 gaz/an, pe de altă parte, transportarea resurselor energetice din Iran pune multe semne de întrebare asupra rentabilităţii (distanţa este destul de mare; este bine de menţionat în acest context că lungimea gazoductului Nabucco ar trebui sa constituie 3300 km). În plus, este puţin probabil, ca Teheranul să contribuie esenţial în defavoarea proiectelor ruseşti, luând în consideraţie procesele politice din această regiune. Cât priveşte în Asia Centrala, existenţa proiectului „Prikaspiiskii” şi unui şir de contracte semnate cu China (în noiembrie 2006, Chansin, o companie din China, a obţinut contractul de explorare a unui dintre cele mai promiţătoare zăcăminte de gaze naturale din Asia Centrală), pentru Nabucco, mai mult ca probabil, volumul resurselor energetice ramase va fi insuficient, daca luam în consideraţie capacitatea gazoductului (30 mlrd m3 gaz/an), dar şi capacitatea tehnică din ţările respective (o astfel de îngrijorare are şi principalul investotor al proiectului Nabucco, OMV, Austria).

Cel de-al doilea efect priveşte peninsula Balcanică. Alăturarea Serbiei, împreună cu Bulgaria şi Grecia la proiectul South Stream, duce la consolidarea Gazpromului în această regiune. În acest sens, Moscova va controla una din principalele reţele de tranzit a resurselor energetice spre Europa. Iar prin constucţia, din considerente geopolitice, a unui depozit de gaz în Serbia, devine posesoarea unui centru important de distribuţie a gazelor în vest. Este evident că de azi înainte între Rusia şi ţările vizate se instituie o cooperare strategică. Însă este oportun de menţionat că la astfel de contracte grandioase în aşa domeniu sensibil, ca energetica, ar fi fost imposibil de ajuns fară încredere politică reciprocă între părţi. În această ordine de idei, Putin primeşte din partea Serbiei primul premiu pentru susţinerea Belgradului în problema Kosovo; Bulgaria constituie mai mult o miză geopolitică pentru Rusia, luând în consideraţie şi poziţionarea geografică a acestui stat (dar totodată Bulgaria, fiind o ţară săracă, doreşte să obţină maximum de profit din trazitarea resursei energetice ruse); poziţia Greciei, are o tentă dublă, cea economică, pentru a-şi asigură în acest fel securitatea energetică şi cea politică, dând semnale la Bruxelles în ceea ce priveşte problema Kosovo (Grecia este în grupul ţărilor UE care sunt împotriva recunoaşterii independenţei regiunii Kosovo).

Cel din urmă efect reprezintă interesele Kremlinului în zona Mării Negre, ca răspuns al prezenţei armatei NATO în această regiune. Astfel, Rusia nu raspunde occidentalilor prin armată sau ideologie, dar prin bani. În aceste condiţii, influienţa (geo)economică din partea Rusiei în zonă se egalează cu influienţa sa (geo)politică, avînd ca reper chiar şi prevederile dreptului internaţional şi regulile concurenţei economice. La aceasta se mai adaugă şi proiectul Blue Stream, care leagă Rusia de Turcia, şi care consolidează şi mai mult poziţiile sale în zonă. Graţie resurselor energetice, Moscova tinde sa-şi atragă mai mulţi aliaţi, ceea ce i-ar conferi utilizarea mai multor pârghii în favoarea sa.

În concluzie, putem afirma că prin acţiunile întreprinse de autorităţile moscovite se atentează asupra intereselor naţionale ale unor state riverane, precum sunt Ucraina şi România. Astfel, în aceste condiţii, putem pronostica continuarea confruntărilor diplomatice tacite în zona Balcanică şi a Mării Negre, dar anume aceasta şi reprezintă jocul geopolitic în condiţiile actuale, la care trebuie sa fim pregătiţi în permanenţă.

Alexandru Baltag