Semnarea, luni, a acordului pentru Nabucco a avut loc într-un moment în care Chişinăul nu s-a decis dacă va participa sau nu la acest proiect – antrenate de peste jumătate de an în campanie electorală, autorităţile moldovene par să fi exclus de pe agendă acest subiect, constată experţii.

     În schimbul stingerii datoriilor faţă de Gazprom, Republica Moldova a făcut cedări spectaculoase, pierzând controlul asupra propriului sector energetic. RM deţine pârghii limitate în timpul negocierilor privind preţul la gazul importat de monopolistul rusesc. Vulnerabilitatea energetică a Republicii Moldova este exploatată abil de Federaţia Rusă, care influenţează deseori cursul politic de la Chişinău. Autorităţile nu dispun de o viziune de lungă durată asupra asigurării securităţii energetice a ţării şi nu întreprind prea multe pentru a găsi alternative viabile gazului rusesc şi, în general, gazului natural. Or, aderarea la Tratatul Comunităţii Energetice, obţinerea accesului la gazul din Asia Centrală, CNE Cernavodă, utilizarea energiei regenerabile, sunt doar câteva din opţiunile care merită de a fi luate în calcul.

Ucraina si Georgia nu pot adera la Alianta Nord-Atlantica pana ce nu isi asigura securitatea energetica, crede Paul Gallis, expert in Congresul SUA. Securitatea energetica trebuie sa fie o chestiune controlata de piata economica, si nu de politicile unui stat, considera analistul american Paul Gallis. Expertul Congresului american arata ca extinderea si parteneriatele NATO in zona Marii Caspice au ca principala ratiune asigurarea securitatii energetice statelor europene. „Securitatea energetica este o tema de mare importanta pentru NATO si UE, fiind si unul dintre motivele extinderii si parteneriatelor pentru pace ale Aliantei cu state din regiunea caspica”, a declarat, joi seara, Paul Gallis, expert al Congresului american, in cadrul unei videoconferinte de presa organizata de Ambasada SUA la Bucuresti, arata NewsReport. Gallis admite ca extinderea Aliantei Nord-Atlantice catre aceasta zona aduce avantaje geo-politice atat statelor candidate, cat mai ales celor membre.

Una dintre ţările cu importante rezerve de petrol şi gaze din lume, e vorba de Azerbaidjan, şi-a exprimat intenţia de a participa la realizarea proiectul Nabucco, proiect care se doreşte a fi o alternativă de aprovizionare cu gaze a ţărilor din Uniunea Europeană, ocolind Rusia. Intenţia a fost afirmată miercuri, la Bucureşti, după semnarea unui acord de colaborare în domeniul energetic între România şi Azerbaidjan.

Presa turca din ultimele zile a publicat mai multe reportaje despre vizita la Bucuresti a presedintelui turc Abdullah Gul, in care arata ca Romania incearca sa promoveze interesele Frantei pentru participarea la gazoductul Nabucco. Totodata, este subliniat faptul ca Bucurestiul ramine un suporter al intrarii Turciei in Uniunea Europeana. Presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy, i-a transmis inca o data presedintelui Abdullah Gul, prin intermediul presedintelui Romaniei, Traian Basescu, propunerea de participare a Frantei la constructia gazoductului Nabucco, relateaza Zaman, citat de Rador. Gul a afirmat ca problema va fi analizata, dar raspunsul nu a fost unul pozitiv.

Preşedintele Vladimir Putin şi premierul ungar, Ferenc Gyurczany au pus punct, ieri, la Kremlin, etapei pregătitoare a gazoductului South Stream, din Rusia în Europa prin Marea Neagră. Ungaria va crea o întreprindere mixta cu Gazprom pentru construirea segmentului sau de conductă. Dar proiectul ar putea întîmpina piedici. Problema este că porţiunea marină traversată de gazoduct trece prin zonele economice ale României şi Ucrainei, relaţiile Rusiei cu Bucureştiul şi Kievul fiind din nou marcate de tensiuni puternice.

După ce a refuzat accesul Gaz de France în cadrul proiectului Nabucco, Turcia a exprimat miercuri reţineri şi faţă de atragerea unui nou partener pentru construirea gazoductului ce îşi propune să fie o alternativă la livrarile ruseşti de energie. Turcia considera ca proiectul Nabucco reuneste destul de multe companii si ca nu este nevoie, in prezent, de discutii privind selectia celui de-al saptelea partener, potrivit directorului companiei turce de stat Botas, Saltuk Duzyol.

Este probabil ca summit-ul NATO din 2 – 4 aprilie curent de la Bucureşti să contribuie la o evoluţie pozitivă a securităţii regionale, europene şi transatlantice. Însă, făcând referinţă la relaţia tensionată Rusia – Occident, este destul de dificil de a anticipa dacă istoria va consemna momentul drept unul fericit sau mai degrabă – de rău augur. Este oportun de menţionat că în timpul întrunirii din România pe lângă problemele generale, ce ţin de evoluţia politicilor NATO, de ralaţia NATO – Rusia, de problema securităţii, reuniunea va fi marcată, mai curând, de negocierile bilaterale între participanţi.

Prin proiectul South Stream, Moscova treptat capătă superioritate asupra Occidentului în lupta (geo)energetică, care are un substrat geoeconomic, chiar şi geopolitic si geostrategic în regiunea Mării Negre şi Balcanice. Despre aceasta ne vorbeşte înaintarea negocierilor privind demararea a două priecte energetice de o anvergura destul de imoprtantă în strategia energetică, este vorba de „South Stream” si „Prikaspiiskii” (acord semnat între Federaţia Rusă, Kazahstan, şi Turkmenistan, care va avea capacitatea de 20 mlrd m3 gaz/an), care, de fapt, se completează reciproc (gazul de Asia Centrală importat de Gazprom este destinat pentru piaţa europeană).