Semnarea, luni, a acordului pentru Nabucco a avut loc într-un moment în care Chişinăul nu s-a decis dacă va participa sau nu la acest proiect – antrenate de peste jumătate de an în campanie electorală, autorităţile moldovene par să fi exclus de pe agendă acest subiect, constată experţii.

Federaţia Rusă şi Ucraina sunt pe cale să declanşeze un nou război al gazelor, care ar afecta direct ţările UE. Astfel, divergenţele dintre Rusia şi Ucraina relevă, încă o dată, intenţia Moscovei de a-şi menţine influenţa asupra aceastui teritoriu, ce reprezintă zona intereselor sale vitale. De fapt, “războiul gazelor” ruso-ucrainean, a devenit un fenomen recurent, care are la bază mai mult conotaţii politice decît economice. Totodată, acest conflict implică şi alţi actori din regiune, precum UE, Belarus şi Moldova tangenţial.

     În schimbul stingerii datoriilor faţă de Gazprom, Republica Moldova a făcut cedări spectaculoase, pierzând controlul asupra propriului sector energetic. RM deţine pârghii limitate în timpul negocierilor privind preţul la gazul importat de monopolistul rusesc. Vulnerabilitatea energetică a Republicii Moldova este exploatată abil de Federaţia Rusă, care influenţează deseori cursul politic de la Chişinău. Autorităţile nu dispun de o viziune de lungă durată asupra asigurării securităţii energetice a ţării şi nu întreprind prea multe pentru a găsi alternative viabile gazului rusesc şi, în general, gazului natural. Or, aderarea la Tratatul Comunităţii Energetice, obţinerea accesului la gazul din Asia Centrală, CNE Cernavodă, utilizarea energiei regenerabile, sunt doar câteva din opţiunile care merită de a fi luate în calcul.

       Rusia şi Ucraina par a se îndrepta spre un nou (următor) război al gazelor după ce Gazpromul a întrerupt livrările de gaz destinate Ucrainei în urma eşuării tratativelor pentru un nou contract referitor la preţul la care Rusia va livra gaze Ucrainei în 2009, vechiul contract expirînd la 31 decembrie.

     Criza financiară globală loveşte dur  segmentul energetic, determinînd o scădere continuă a cererii mondiale de petrol. O astfel de situaţie este pentru prima oară în ultimii 25 de ani, ceea ce a determinat ca ţările exportatoare de resurse energetice să ia măsuri de urgenţă pentru a susţine preţul la petrol şi a evita fluctuaţiile mari ale acestuia şi pentru a echilibra piaţa petrolului. Astfel, Organizaţia ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), împreună cu Rusia şi Azerbaidjan, au decis să micşoreze plafonul de producţie, fapt ce  survine după alte decizii asemănătoare luate la ultimele două reuniuni ale OPEC.

     Este cunoscut faptul că, în urma Acordului semnat între Moldova-gaz şi Gazprom, preţul la gaz pentru RM se va majora treptat (trimestrial), astfel că începând cu anul 2011 Chişinăul va trebui să plătească un preţ mediu european pentru resursa energetică importată din Rusia. Pe parursul anului 2008 preţul  a parcurs următoarele etapele: 1 ianuarie – 1 aprilie 2008 am avut un preţ de 191 USD/1000 m.c.; începănd cu 1 aprilie preţul a crescut cu 10%, ajungînd la 210 USD/1000 m.c.la; de la 1 iulie tariful s-a majorat cu 13%, constituind, deja,  240 USD/1000 m.c., iar de la 1 octombrie curent am asistat la o creştere a preţului cu  încă 13,7%, care a ajungs la un nivel estimativ de 287,6 USD/1000 m.c. Următoarea majorare se aşteaptă, deja, la începutul următorului an. Deci, noul preţ este cu circa 100 USD mai mare decît preţul de la începutul anului.

Preturile-record la petrol s-au prabusit, dind un semnal ingrijorator pentru tari ca Rusia, ale caror planuri optimiste s-au bazat, in mare masura, pe o conjunctura tarifara convenabila, scrie Nina Pusenkova, expert al filialei moscovite a Centrului Carnergie.

     În urma Acordului semnat între Moldova-gaz şi Gazprom, preţul la gaz pentru RM s-a majorat treptat şi va mai creşte în continuare, astfel, că începînd cu anul 2011 Chişinăul va trebui să plătească un preţ mediu european pentru resursa energetică importată.

     Rusia este cel mai mare exportator de gaz din lume. Este bine de subliniat, că  în perioada anilor 2000 – 2007 exportul rusesc de gaze naturale a rămas practic nemodificat, cifra fiind în jur de 200 miliarde m3. Cu toate acestea, în această perioadă s-a schimbat structura geografică a exporturilor de gaze.

     Prin intermediul instanţelor judecătoreşti internaţionale, vom fi forţaţi „să ducem pe spatele propriu” datoriile Transnistriei faţă de Gazprom. Fapt recunoscut şi de Moldova-gaz, care consideră drept logică intenţia monopolistului de gaze de a se judeca cu noi.