Vasile Puşcaş – negociatorul şef privind aderarea României la Uniunea Europeană, fost ministru pentru Afaceri Europene în Guvernul României (2008 – 2009), este profesor la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi afiliat profesional la board-ul Guvernatorilor al Institutului Universitar Internaţional de Studii Europene din Gorizia-Trieste, Italia, la Academia de Ştiinţe Politice din New York, la Institutul European din România, la Institutul pentru Diplomaţie Culturală din Berlin, etc.

Ucraina şi Republica Moldova, care nu au existat ca state independente până la implozia URSS, reprezentau interfaţa europeană a Imperiului Rus şi apoi celui Sovietic. În aceste condiţii, acestui teritoriu, mai cu seama celui ucrainean, îi revine rolul de pivot geopolitic, deoarece existenţa acestor state ca state independente de Kremlin (independente în sensul strict al cuvântului) contribuie la transformarea geopolitică a Rusiei. Iar, o eventuală aderare a acestor două state la UE şi NATO ar putea împinge Rusia în Asia într-o oarecare măsură, de Europa legând-o doar relaţiile economice şi energetice. Acest fapt este perceput drept un pericol pentru Federaţia Rusă, atât timp cât acest actor a jucat şi mai joacă un rol (geo)politic şi (geo)strategic dominant în Europa pe parcursul ultimelor secole. Totodată, spaţiul moldo-ucrainean reprezintă un scut pentru Rusia vis-à-vis de pericolul venit din Vest, în special din partea NATO . În plus, această regiune reprezintă «podul» de legătură cu Europa. Iată de ce o eventuală transformare a regiunii de prelungire europeană a Rusiei va fi dificil acceptată de Moscova .

Federaţia Rusă şi Ucraina sunt pe cale să declanşeze un nou război al gazelor, care ar afecta direct ţările UE. Astfel, divergenţele dintre Rusia şi Ucraina relevă, încă o dată, intenţia Moscovei de a-şi menţine influenţa asupra aceastui teritoriu, ce reprezintă zona intereselor sale vitale. De fapt, “războiul gazelor” ruso-ucrainean, a devenit un fenomen recurent, care are la bază mai mult conotaţii politice decît economice. Totodată, acest conflict implică şi alţi actori din regiune, precum UE, Belarus şi Moldova tangenţial.

Divizarea societăţii pe pricipii sociale, lingvistice, naţionale şi etnice în Republica Moldova nu a putut fi evitată de la proclamarea independenţei pînă în prezent. Or o societate polarizată determină, la rîndul său, o situaţie de criză la nivel naţional şi invers. Altminteri, se atestă o atmosferă de instabilitate profundă de ordin politic şi economic a statului, fiind într-o interconexiune cu fragmentarea permanentă a spectrului politic autohton. O Moldovă instabilă este şi o Moldovă manevrabilă de către unele forţe din interior şi exterior. Dar o Moldovă manevrabilă este şi o Moldovă dirijabilă, controlabilă şi fără identitate.

       Rusia şi Ucraina par a se îndrepta spre un nou (următor) război al gazelor după ce Gazpromul a întrerupt livrările de gaz destinate Ucrainei în urma eşuării tratativelor pentru un nou contract referitor la preţul la care Rusia va livra gaze Ucrainei în 2009, vechiul contract expirînd la 31 decembrie.

     Criza financiară globală loveşte dur  segmentul energetic, determinînd o scădere continuă a cererii mondiale de petrol. O astfel de situaţie este pentru prima oară în ultimii 25 de ani, ceea ce a determinat ca ţările exportatoare de resurse energetice să ia măsuri de urgenţă pentru a susţine preţul la petrol şi a evita fluctuaţiile mari ale acestuia şi pentru a echilibra piaţa petrolului. Astfel, Organizaţia ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), împreună cu Rusia şi Azerbaidjan, au decis să micşoreze plafonul de producţie, fapt ce  survine după alte decizii asemănătoare luate la ultimele două reuniuni ale OPEC.

     Aş dorin să încep cu următoarea întrebare, de altfel, retorică: ce este mai important şi mai presus pentru un stat decât interesul său naţional?

     În urma Acordului semnat între Moldova-gaz şi Gazprom, preţul la gaz pentru RM s-a majorat treptat şi va mai creşte în continuare, astfel, că începînd cu anul 2011 Chişinăul va trebui să plătească un preţ mediu european pentru resursa energetică importată.

Este cunoscut faptul că, în urma Acordului semnat între Moldova-gaz şi Gazprom, preţul la gaz pentru RM se va majora treptat, astfel că începând cu anul 2011 Chişinăul va trebui să plătească un preţ mediu european pentru resursa energetică importată din Rusia. De la 1 iulie tariful s-a majorat cu 13%, constituind 240 USD. Următoarea majorare se aşteaptă deja în octombrie.

     După summit-ul NATO din Bucureşti, integritatea teritorială a Ucrainei a devenit principalul subiect al discuţiilor. Mă refer la unele pretenţii teritoriale în adresa acestui stat, pe de o parte ale Rusie, pe de altă parte declaraţiile recente ale României. Asemenea evoluţie a evenimnetelor era previzibilă din moment ce politica externă a Ucraienei s-a reorientat la 180 grade, adică spre Vest, odată cu venirea la putere a forţelor pro-occidentale. Insă, dacă cauza pretenţiilor Rusiei este cunoscută şi percepută într-o oarecare măsură corect, atunci cea a României consider că are un alt substrat decît cel vehiculat în mass-media.