Incontestabil, România apare într-o poziţie mai puţin favorabilă în cadrul Uniunii Europene decît acum cîţiva ani. La momentul aderării sale la UE în 2007, ţara era în plină dezvoltare, obiectivul său pe termen mediu fiind atunci recuperarea economică. În acelaşi an, România a lansat o iniţiativă diplomatică, cea numită „Sinergia Mării Negre”, care denota o nouă activizare pe scena internaţională; desigur, o „sinergie” nu înseamnă în fond nimic altceva, decît o sinteză a ceea ce exista deja, dar aceasta mai înseamnă şi afirmarea unei noi posturi, care-şi propunea după mai mult de un deceniu de a urma obiectul integrării în NATO şi în Uniunea Europeană.