Prin intermediul instanţelor judecătoreşti internaţionale, vom fi forţaţi „să ducem pe spatele propriu” datoriile Transnistriei faţă de Gazprom. Fapt recunoscut şi de Moldova-gaz, care consideră drept logică intenţia monopolistului de gaze de a se judeca cu noi.

     Acţiunea Gazprom-ului, încă o dată, ne demonstrează că Federaţia Rusă nu are nevoie de o Transnistrie independentă. Federaţia Rusă are nevoie de o Moldova manevrabilă prin intermediul Transnsitrie. În această ordine de idei, se explică votul de respingere al Dumei de stat privind independenţa „rmn”.

     Atît timp cît Transistria nu este un subiect independent, interpretarea dreptului internaţional de către marele puteri (în cazul dat Rusia) poate să se răsfringă negativ asupra Moldovei.

     Iată că, pe neaşteptate, mai apare o problemă între Chişinău, Moscova şi Tiraspol, problema datoriilor pe gaz, în timp ce Moldova menţionează permamanent despre o delimitare clară a datoriilor pentru gaze ale malului stîng şi cel drept ale Nistrului şi despre perfectarea documentelor respective. În aceste condiţii, practic, ne este clar că la Kremlin nu se doreşte reglementarea rapidă a conflictului. Se încearcă tărăgănarea lui pentru a vedea ce conjunctură politică va fi după alegerile parlamentare din 2009. Totodată, se dă de înţeles pentru Chişinău că este nevoie de „compromis”, adică pentru unele concesii. Care dintre ele, rămîne să vedem, însă semnalul parvenit este deja clar.

 Alexandru Baltag

Următeşte răspunsurile la acest articol prin RSS 2.0 sau poţi plasa chiar tu un comentariu şi continua (trackback) aceasta temă la tine pe blog.