Publicat la 27 May 2008; ; tag-uri: Gazprom, Rusia, UE
Uniunea Europeană încearcă din greu să limiteze prezenţa Gazpromului pe piaţa sa internă, însă experţii susţin că în 5-6 ani fiecare stat din Europa va trebui să coopereze cu gigantul rusesc. Va fi o necesitate pentru a nu rămîne fără gaz.
Trebuie de remarcat că în timpul celei de-a treia conferinţă internaţională „Dialogul energetic Rusia – UE, aspectul gazier” (Berlin) partea rusească din nou a ridicat problema privind poziţia Gazpromului în Europa. Interesant este faptul că vicepreşedintele Dumei, Valerii Yazev, a atras atenţia colegilor europeni că piaţa UE nu este unica piaţă de desfacere pentru resursele energetice ruseşti şi că ea încetează a fi una excluzivă pentru Moscova. Astfel, s-a dat de înteţeles că Europa ar trebui să treacă la un parteneriat mai echitabil în această sferă şi că sintagma „Rusia este extrem de dependentă de piaţa UE” nu mai este valabilă.
În context este bine de menţionat că în alternativa pieţei energetice europene Rusia depune mult efort în crearea unei pieţe energetice comune în Asia, care ar include: Coreea de Sud, India, China. Altminetri, aceasta situaţie are legătură directă cu „Al treilea pachet energetic al UE” (care include liberalizarea continuă a pieţei energetice europene), care contravine politicii energetice a Rusiei şi care complică relaţiile ruso-europene în domeniul respectiv. Directiva „pachetului” privind limitarea investiţiilor străine în sectorul energetic european şi privind diviziunea producerii resurselor energetice şi transportării lor constituie factorul principal al complicaţiilor relaţiilor energetice dintre Moscova şi Bruxel, deoarece aceste proiecte legislative ating direct interesele Gazpromului.
În ciuda declaraţiilor Rusiei, mulţi experţi susţin că este puţin probabil ca Bruxelul o să-i meargă în întîmpinare. Poziţia UE este perfect înţeleasă, deoarece în caz că Gazpromul obţine acces la consumatorul final, atunci monopolistul rus, de facto, va putea controla toată politica energetică din Europa, manipulînd cu propriile fluxuri de resurse energetice.
De fapt, aceasta şi reprezintă scopul final al Gazpromului, care deja are acces pe piaţa energetică internă a Marii Britanii, Austriei, Germaniei, Franţei, Belgiei. De altfel, conform experţilor, unele state europene sunt nevoite să invite la ei „acasă” Gazpromul, pentru a-şi asigura stabilitate în aprovizionare cu resurse energetice. În plus se mai ia în considerare că Rusia este furnizorul principal de gaze al UE, pe de o parte, iar pe de altă parte în Europa consumul resurselor de gaze creşte mai repede decît tempourile producerii sale.
Alexandru Baltag