Nu ne permitem luxul unei politici externe unidimensionale

Citiţi aici prima parte a interviului

Lipsa din R. Moldova a unor membri marcanţi ai PDM a influenţat rezultatul obţinut de formaţiunea politică pe care o reprezentaţi la alegerile anticipate din 28 noiembrie 2010?

În cadrul unei campanii electorale nu este principială prezenţa fizică a unui membru de partid într-un loc sau altul. Contează mult contribuţia acestui membru pentru ca PDM sa obţină rezultatul ţintit. În acest sens, permiteţi-mi să va comunic că toţi membrii Partidului Democrat din Moldova au depus cel mai consistent şi necesar efort pentru a obţine rezultatul dorit, în pofida unei lupte politice acerbe şi deseori agresive. Astfel, nu putem afirma că lipsa unui membru din ţară a cauzat pierderea unor voturi, deoarece aceste persoane şi-au adus aportul său de la locul unde se aflau. Citeşte mai mult

Moldova – pod de legătură între Occident şi Est (I)

Alexandru Baltag şi-a început activitatea politică în anul 2004, atunci când a devenit membru al Partidului Social-Liberal (PSL) din Moldova. În februarie 2008, PSL a fuzionat cu PDM, astfel că începând cu această perioadă a activat ca membru al Partidului Democrat din Moldova (PDM), din ianuarie 2009 membru al Consiliului Naţional PDM şi din 2010 activează în departamentul relaţii externe din cadrul partidului. În prezent, este încadrat în Aparatul Preşedintelui Republicii Moldova, în domeniul reintegrării (conflictul transnistrean) şi este doctorand în relaţii internaţionale şi studii europene la Universitatea «Babeş Bolyai» din Cluj-Napoca, România. Citeşte mai mult

Am studiat cu interes culegerea „România şi Uniunea Europeana post-Tratatul de la Lisabona”, în care am identificat practic toate aspectele pozitive şi negative ale impactului Tratatului de la Lisabona asupra statelor Uniunii Europene, în special România, precum şi reflecţii interesante despre statele din vecinătatea Uniunii. Culegerea reprezintă, de fapt, o analiză SWOT a perioadei post-Tratat şi a impactului Tratatului de la Lisabona asupra tuturor domeniilor etatice şi supra-naţionale. Citeşte mai mult

Vasile Puşcaş – negociatorul şef privind aderarea României la Uniunea Europeană, fost ministru pentru Afaceri Europene în Guvernul României (2008 – 2009), este profesor la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi afiliat profesional la board-ul Guvernatorilor al Institutului Universitar Internaţional de Studii Europene din Gorizia-Trieste, Italia, la Academia de Ştiinţe Politice din New York, la Institutul European din România, la Institutul pentru Diplomaţie Culturală din Berlin, etc. Citeşte mai mult

Incontestabil, România apare într-o poziţie mai puţin favorabilă în cadrul Uniunii Europene decît acum cîţiva ani. La momentul aderării sale la UE în 2007, ţara era în plină dezvoltare, obiectivul său pe termen mediu fiind atunci recuperarea economică. În acelaşi an, România a lansat o iniţiativă diplomatică, cea numită „Sinergia Mării Negre”, care denota o nouă activizare pe scena internaţională; desigur, o „sinergie” nu înseamnă în fond nimic altceva, decît o sinteză a ceea ce exista deja, dar aceasta mai înseamnă şi afirmarea unei noi posturi, care-şi propunea după mai mult de un deceniu de a urma obiectul integrării în NATO şi în Uniunea Europeană. Citeşte mai mult

Mişcările politice ecologiste au progresat în ultimele două decenii în toată Europa. Avîndu-şi originea în ţările Europei de Nord şi în Germania, valul ecologist a ajuns astăzi şi în multe alte ţări europene. Franţa nu este o excepţie: stînga franceză a mizat în mod tradiţional pe partidul socialist şi cel comunist. În prezent, ea mai are un aliat care devine tot mai puternic şi care s-a afirmat ca cea de-a doua forţă de stînga datorită partidului « Europa ecologistă » , succesorul «Verzilor». Citeşte mai mult

„În circumstanţele actuale, este firesc să ne întrebăm – şi noi – în acelaşi timp cu observatorii străini: ce fel de stat român mai există?! De ce îi sunt pervertite destinele, cine şi când va deconta păcatele iresponsabilităţilor contemporane? Generaţiile tinere? Tinerii au alte aspiraţii şi, ca semn de protest, dar şi ca soluţii individuale, părăsesc ţara şi se îndreaptă spre cele patru zări! Vârstnicii? Ei au sentimentul perpetuu că au fost generaţii «de sacrificiu» şi nu vor decât sursa supravieţuirii ca persoane! Nu mai rămâne decât ca înşişi componenţii actualului sistem politic să aibă curajul răspunderii, chiar şi în ultimul ceas, pentru păcatele faţă de statul român şi cetăţenii lui”. Citeşte mai mult

Après la proclamation de l’indépendance de la République de Moldavie, la base juridique de ses relations avec l’Union européenne a été formée par les documents signés entre la Communauté et l’URSS, étant donné que la Moldavie était le successeur par droit de la République soviétique socialiste moldave, partie de l’Union soviétique. Citeşte mai mult

Ucraina şi Republica Moldova, care nu au existat ca state independente până la implozia URSS, reprezentau interfaţa europeană a Imperiului Rus şi apoi celui Sovietic. În aceste condiţii, acestui teritoriu, mai cu seama celui ucrainean, îi revine rolul de pivot geopolitic, deoarece existenţa acestor state ca state independente de Kremlin (independente în sensul strict al cuvântului) contribuie la transformarea geopolitică a Rusiei. Iar, o eventuală aderare a acestor două state la UE şi NATO ar putea împinge Rusia în Asia într-o oarecare măsură, de Europa legând-o doar relaţiile economice şi energetice. Acest fapt este perceput drept un pericol pentru Federaţia Rusă, atât timp cât acest actor a jucat şi mai joacă un rol (geo)politic şi (geo)strategic dominant în Europa pe parcursul ultimelor secole. Totodată, spaţiul moldo-ucrainean reprezintă un scut pentru Rusia vis-à-vis de pericolul venit din Vest, în special din partea NATO . În plus, această regiune reprezintă «podul» de legătură cu Europa. Iată de ce o eventuală transformare a regiunii de prelungire europeană a Rusiei va fi dificil acceptată de Moscova . Citeşte mai mult